Prejmer (în germana Tartlau, în maghiara Prázsmár) este o localitate în judetul Brasov, Transilvania, România.
Istoric
Data fondarii si originea asezarii nu sunt cunoscute. Originea slava a numelui românesc si maghiar al localitatii permite ipoteza ca localitatea actuala a fost precedata de o asezare mai veche de origine slava. Cert este doar faptul ca prima atestare documentara a localitatii dateaza din anul 1240, atunci când regele Béla al IV-lea al Ungariei (1235-1270), cedeaza biserica din Prejmer cu „toate veniturile si drepturile” sale, capitlului manastirii Cîteaux în Bourgogne, abatia-mama a Ordinului cistercian, pentru folosul obstesc al întregului ordin.
Pe la 1211, Regele Ungariei Andrei al II-lea pomeneste într-un document adresat teutonilor numele râului Târlung, pe lânga care va creste localitatea Prejmer. Cavalerii teutoni care primesc drepturi asupra acestui teritoriu sunt cei care vor ridica pâna la un anumit nivel biserica din Tartlau (denumirea saseasca a localitatii). Lacasul de cult a fost construit în stilul gotic burgund introdus de cistercieni la Cârta.
Biserica
Ca si alte monumente din Transilvania, biserica fortificata de la Prejmer a suferit numeroase interventii, dar în urma restaurarii întreprinse de Directia Monumentelor între 1960 si 1970 ea si-a capatat forma initiala. Constituie cea mai bine pastrata si cea mai puternica biserica-cetate medievala din estul Europei. În 1999, biserica a fost înscrisa pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Dedicata hramului “Sfânta Cruce”, biserica a fost ridicata pe un plan central, în cruce greaca, modificat prin interventiile din secolul al XVI-lea. Initial, cladirea era compusa din patru brate egale dispuse în jurul unui careu centrat de un turn octogonal. Fiecare brat era compus din câte doua travee, una patrata si alta poligonala, corul bisericii fiind flancat pe ambele laturi de câte doua perechi de capele rectangulare. Înrudirea cu spiritul si formele utilizate pe santierul bisericii manastirii cisterciene Cârta, iar pe de alta parte, cu cele prezente la biserica evanghelica din Bartolomeu-Brasov, ambele ridicate dupa mijlocul secolului al XIII-lea, permite datarea bisericii evanghelice din Prejmer în a doua treime a secolului al XIII-lea si încadrarea sa în aceasi ambianta stilistica.
Fortificatia
Fiindca Prejmerul era prima localitate care primea loviturile turcilor veniti prin pasul Buzau, dupa ce regele Sigismund de Luxemburg a dispus ridicarea unor sisteme de aparare în Tara Bârsei, a început fortificarea bisericii prin ridicarea unei incinte înalte si puternice înconjurata de un sant lat de apa. Cetatea, cladita în forma de cerc, avea ziduri groase de 3-4 metri si înalte de 12 metri, bastioane, porti de fier si poduri care se ridicau. Un drum de straja folosea pentru aprovizionarea luptatorilor de la crenele. Pe lânga gurile de foc fixate în ziduri, în cetate se afla un dispozitiv de lupta neobisnuit: vestita „Orga a mortii”. Formata din mai multe arme asezate la un loc, care trageau toate deodata. Ea producea dusmanului o mare panica si pierderi grele.
Pentru cazare in Brasov, click AICI.
