Cetatea Lystrei se afla la vreo 50 km sud-vest de Iconium. Nu s-ar fi stiut unde anume, daca nu s-ar fi descoperit o piatra cu dedicatie (aflata azi in Muzeul din Konya) pe care apare numele ‘Lustra’. In apropierea satului Hatunsaray (‘Palatul Sultanei’) se gaseste un ‘mount’ (deal cu ruine) in care nici un harlet de arheolog nu s-a infipt inca.

In mod normal, 50 km se strabateau intr-o zi de mars fortat. Nu stim insa la ce ora au parasit Pavel si Barnaba Iconium, deci e posibil ca ei sa fi dormit o noapte pe drum si sa fi intrat in cetate inainte de amiaza. Acolo are imediat loc intamplarea amintita in Fapte: Pavel, vazand un ‘olog din nastere, care nu umblase niciodata’, care il asculta ‘si avea credinta’, i-a poruncit sa se scoale si sa mearga. Asta a avut un efect neasteptat, comic pentru cititori: locuitorii cetatii au inceput sa se inchine celor doi ca unor zei, crezand ca Barnaba este Jupiter iar Pavel, Mercur, mesagerul zeilor. Preotii se pregateau sa le aduca jertfe de ghirlande si boi in Templul lui Zeus care se afla langa porti – cand cei doi si-au rupt vesmintele (semn de mare groaza in fata blasfemiei), refuzand ‘cinstea’.

Poate ca Faptele are in vedere o poveste-traditie locala in Lycaonia: se povesteste ca aici Zeus si Hermes au tras peste noapte la batranii Baucis si Philemon, care le-au oferit din putinul avut. Drept rasplata, Zeus le-a poruncit sa urce pe muntele din preajma. Cand au ajuns in varf au vazut intreg tinutul inundat (‘potopul’). Casa lor a fost transformata in templu, in care cei doi au slujit ca preoti pana la moarte. Povestea ne este spusa de Ovidiu in Metamorfoze.

Oricum, intamplarea cu ologul are rostul doar de a-i atribui lui Pavel o ‘minune’. Nu numai ca este copiata dupa ‘minunile’ lui Iisus, dar nu are sens. Chiar daca Pavel avea puterea de a alunga ‘dracii’ (vindecand boala), un om care nu a mers niciodata nu va putea merge imediat! Trebuie mai intai sa invete sa mearga. Asta o stie oricine. Chiar si un atlet, daca sta in pat luni de zile in urma unui accident, are nevoie de saptamani sa reinvete sa mearga. Pur si simplu muschii ‘uita’ mecanismul mersului.

Dar lucrurile se deruleaza cumva similar ca in celelalte doua cetati. Cand sa apuce Pavel sa increstineze niste oameni, s-a trezit cu o delegatie de Iudei din Antiohia si Iconium, care a starnit populatia. Cei care doar cu o clipa mai inainte erau gata sa li se inchine ca unor zei, au aruncat cu pietre in Pavel! Acest fapt este iarasi greu de crezut. Din Antiohia este drum de 150 km, mai bine de 5 zile de mers. Ce i-a facut pe Iudei sa il urmareasca pe Pavel? Doar ‘gelozia’? Avusesera interes sa il vada plecat din cetatea lor, dar e greu de crezut ca si-au parasit familiile si afacerile si au pornit pe coclauri in urmarirea lui Pavel.

Mai mult, e greu de presupus ca, atunci cand Pavel a fugit din Iconium, a lasat vorba ca poate fi gasiti in Lystra. De fapt, este o crestere dramatica a actiunii: la Antiohia au fost alungati, la Iconium amenintati de ucidere cu pietre, la Lystra chiar batuti cu pietre. De Barnaba se pare ca nu s-au atins. Iarasi, Neamurile din Lystra, care nu erau evrei, sunt prezentati aplicand o pedeapsa specific evreiasca (sau permitand Iudeilor sa o aplice unor vizitatori straini). Pavel, tarat afara din cetate (crezut mort) se pare ca nu a avut mult de suferit. Mai mult, se pare ca s-a intors fara probleme in cetate si a plecat abia a doua zi dimineata. Oare cei din cetate nu l-au vazut pe ‘mort’ intorcandu-se? Nu le-a pasat? I-a orbit ‘ingerul’? Ei, asta este adevarata ‘minune’, nu cea cu ologul!

Se pare totusi ca cei doi nu au plecat chiar imediat. ‘Faptele’ vorbeste mai tarziu ca in Lystra au fost totusi cativa care au crezut, mai ales o femeie numita Eunice, evreica maritata cu un grec, al carei fiu, Timotei, va fi luat de Pavel ca ucenic in a doua calatorie, cand a revenit in Lystra. Sau poate ca ea a devenit crestina doar la intoarcerea lui Pavel din Derbe? Faptele nu spune nimic. Putem doar intelege ca Pavel nu si-a temut deloc viata in Lystra. Poate ca, toata intamplarea descrisa in Fapte porneste de la fragmentul din 2 Corintieni, in care scrie ‘o data am fost improscat cu pietre’. Dar poate este o exagerare – in aceeasi fraza Pavel spune ca ‘o noapte si o zi am fost pe fundul marii’.

In legatura cu Timotei intalnim un alt fapt curios. Inainte sa fi plecat in a doua calatorie, deci cu cateva luni inainte de a-l lua ucenic pe tanarul din Lystra, Pavel scrisese scrisoarea ‘catre Galateni’ in care tuna si fulgera impotriva ‘taierii imprejur’. Zicea el ca a accepta acest obicei e ca si cand l-ai respinge pe Iisus! Si ce face el, inainte sa plece cu Timotei mai departe? Il taie imprejur. Asta, zice Faptele, ‘din pricina Iudeilor care erau in acele locuri, caci toti stiau ca tatal lui (a lui Timotei) era Grec’. Adica, Pavel ar fi incalcat propria Evanghelie doar pentru ca ‘Iudeii din acele parti’ il stiau pe Timotei fiu de grec? Si ce daca? Pavel avea de gand sa plece la mii de kilometri de ‘acele locuri’. Sa viziteze si sa infiinteze biserici dupa propria lui evanghelie, in care taierea imprejur nu isi avea locul.

Dar Faptele spune in continuare ca, in drumul lui, Pavel ‘invtaa pe frati sa pazeasca hotararile apostolilor si presbiterilor din Ierusalim’. Poate ca hotararile Adunarii de la Ierusalim au fost altele decat cele mentionate in Fapte (si scrisori)? Ca de fapt se cerea Neamurilor sa faca legamant cu Dumnezeu prin circumciziune – iar Pavel trebuise sa se supuna acestei hotarari? Azi e greu de stiut ce s-a hotarat la Ierusalim in 49 AD, tot ce stim e prezentat (probabil partinic) de Pavel si de autorul Faptelor, in mod evident unul din ucenicii lui.

Pentru cazare in Lystra, click AICI.