Paris, Franta – Locuri de vizitat

paris locuri de vizitat franta

Turnul Eiffel

Daca mergi in Paris trebuie neaparat sa vizitezi Turnul Eiffel. Sa mergi in Paris si sa nu vizitezi Turnul Eiffel este pur si simplu un lucru de neconceput. De fapt aceasta atractie a Parisului poate fi vazuta din aproape orice punct al orasului. Din Turnul Eiffel nu vei avea parte de cea mai spectaculoasa priveliste din Paris dar este in mod cert un loc in care trebuie sa te duci din cauza arhitecturii sale si a grandorii.

Monumentul isi trage numele de la proiectantul sau Gustave Eiffel si este cea mai inalta cladire din Paris. Peste 200 de milioane de oameni au vizitat turnul de la inaugurarea sa in 1889 facand astfel din el cel mai vizitat monument din lume. Impreuna cu antena sa de 24 de metri, structura masoara 325 de metri inaltime. Cand constructia sa a fost incheiata in 1889 structura a fost declarata cea mai inalta cladire din lume, titlu care i-a apartinut pana in 1930 cand a fost contruita Chrysler Building din New York. Turnul este acum a cincea cladire ca inaltime din Franta si cea mai inalta din Paris. Turnul cantareste peste zece mii de tone.

Turnul Eiffel are doua restaurante: Altitude 95 la primul nivel (la 95 m inaltime) si Jules Verne la etajul al doilea. Acesta din urma este o destinatie gastronomica pentru cunoscatori.

Cel mai vizitat loc din Paris este mereu aglomerat iar cozile la intrare pot fi foarte mari. Pentru a le evita pe cat posibil este recomandat sa incercati sa-l vizitati dimineata si in timpul saptamanii.

Putine sunt acele locuri sau monumente care simbolizeaza Parisul mai bine decat Turnul Eiffel.

Daca vizitati turnul, trebuie sa asteptati la coada pentru unul din cele doua lifturi care urca pana in varf. Acestea pleaca la fiecare opt minute dar cu toate acestea perioada de asteptare poate fi foarte mare. La primul etaj puteti vedea lucruri legate de istoria Turnului Eiffel, puteti trimite o vedere chiar din turn ( xista un oficiu postal acolo) sau puteti lua masa la restaurantul Altitude 95. Ambele niveluri au magazine cu suveniruri sau Internet cafe-uri. In varf puteti vedea orasul si exista tot felul de ghiduri care va spun ce vedeti. Totusi inaltimea este atat de mare incat poate fi dificil sa localizati anumite lucruri.

sena-tour-eiffel-night

Arcul de Triumf

In inima unui oras agitat precum Parisul, intr-un cartier unde afacerile, comertul si turismul se imbina perfect unele cu celelalte, Arcul de Triumf este legat de subconstientul nostru colectiv intr-un mod care depaseste valoarea sa artistica si arhitecturala. Constructia monumentului ce se dorea a fi un omagiu adus victoriilor imparatului Napoleon, nu a fost incheiata pana cand batalia de la Waterloo a dus la detronarea sa.

arcul-de-triumf-paris1

Arcul de Triumf din Paris noaptea

Ideea construirii Arcului a aparut in 1806 dupa victoria de la Austerlitz a Imparatului Napoleon. Numai construirea fundatiei a durat doi ani. In timpul Restauratiei, constructia a fost stagnata si nu avea sa fie finalizata decat in timpul domniei regelui Ludovic-Filip.

Trupul Imparatului Napoleon a fost trecut pe sub Arc in data de 15 Decembrie 1840 in drumul spre al doilea si ultimul sau loc de odihna vesnica, Domul Invalizilor. La inceputul anilor 60, monumentul devenise foarte inchis la culoare din cauza funinginei de carbuni si gazelor de esapament. De aceea intre anii 1965-1966 Arcul a fost curatat cu inalbitori.

Acum, Arcul de Triumf a fost inaltat peste ramasitele unui soldat necunoscut decedat in timpul Primului Razboi Mondial si o faclie perpetua arde in fundatie. De la Arcul de Triumf pornesc artere de circulatie in toate directiile si de aceea piata Charles de Gaulle in care este situat Arcul este cunoscuta si sub numele de “Piata Stelei” (Place de l’Étoile). Arcul se afla la capatul de Vest al vestitului bulevard Champs-Élysées. Arcul de Triumf este un omagiu in onoarea celor ce au luptat pentru Franta, in special in timpul razboaielor napoleoniene. Pe interior si deasupra Arcului sunt inscriptionate numele tuturor generalilor si razboaielor purtate.

Arcul de Triumf masoara 49.5 metri inaltime, 45 de metri latime si 22 in adancime si este al doilea arc de triumf ca marime existent in lume. Este atat de mare incat in cadrul festivitatilor dedicate incheierii Primului Razboi, un pilot a zburat cu biplanul sau pe sub el.

arcul-de-triumf

Champs-Elysees

Bulevardul Champs-Elysees este cea mai cunoscuta artera din Paris, iar cartierul emana bogatie si opulenta. Este un loc dedicat luxului si bunul gust , una dintre cele mai scumpe arii imobiliare din Europa. Aici este resedinta presedintelui Frantei, este sediul marilor case de moda , a ambasadelor si consulatelor, a hotelurilor de cinci stele si a restaurantelor celebre frecvente de elita franceza si straina.

Bulevardul se intinde pe aproximativ 2 km, in arondismentul 8, in partea de NV a Parisului, incepand de la Piata Concordiei pana la Piata Charles de Gaulle- initial Piata Stelei. Datorita celor 12 bulevarde care se intersecteaza aici, Prima parte a bulevardului, unde se afla si Teatrul Marigny si palatul Grand Palais este cea mai vizitata si cea mai frumoasa.

Palatul Elysees nu este situat la bulevard, ci in apropiere , mai spre nord. Aici este resedinta presedintelui si este o zona foarte bine pazita, care nu se viziteaza de turisti.

In partea de vest, bulevardul este marginit de cinematografe, cafenele, restaurante – Fouquet`s este cel mai celebru – si magazine luxoase. Champs Elysees trece pe sub Arcul de Triumf.

Istoria Bulevardului

Ideea acestui bulevard a plecat din anul 1616 cand Maria de Medici si-a dorit crearea unei strazi largi , marginite de copaci, dincolo de Palatul Tuileries, in zona in care erau doar campuri si gradini.

A luat fiinta in anul 1667, cand gradinarul curtii regale, Andre Le Notre a plantat aici copaci. Initial strada avea denumirea de Grand Cours – Drumul Mare- abia ulterior imprumutand numele de inspiratie greaca – Campiile Elizee.

Pe o harta din anul 1724, Marele Bulevard Champs Elysees se intinde inspre vest incepand din Place du Pont Tournant, viitoarea piata Ludovic XV – azi, Place de la Concorde.

Spre finalul secolului XVIII, Champs-Elyseses devine un bulevard la moda. Boschetii de pe margini au fost decorati in forma rectangulare. Regina Maria Antoaneta se plimba aici cu prietenii ei si lua lectii de dans la Hotelul Crillon, aflat in Piata Ludovic al XV-lea.

Champs-Elysees a intrat in proprietatea orasului Paris in anul 1828, cand s-au adaugat trotuare, fantani si iluminarea cu gaz. Bulevardul a suportat diverse modificari , ultima in anul 1994 cand trotuarele s-au largit.

Evenimente pe Champs-Elysees

Datorita latimii si lungimii considerabile precum si a situarii in proximitatea Arcului de Triumf, bulevardul a fost si este gazda diverselor parade militare. Prima mare procesiune a fost cu ocazia funeraliilor lui Napoleon in anul 1840. Cea mai umilitoare a fost cea a trupelor germane din anul 1940, ca urmare a caderii Frantei.

Aceasta a fost urmata in anul 1944 de un mars al fortelor franceze si americane, sarbatorind succesul acestora in al Doilea Razboi Mondial. In fiecare an, in ziua Bastiliei , cea mai mare parada militara din Europa se deplaseaza pe Champs Elysees.

Cu ocazia Sarbatorilor de iarna aici au loc decorari speciale in fiecare an, printre cele mai frumoase din lume. De asemenea, Anul Nou este sarbatorit in strada la Paris tot pe Champs Elysees. Practic bulevardul reprezinta locul unde lumea se intalneste si sarbatoreste evenimente speciale, de exemplu, castigarea cupei FIFA in anul 1998 de catre echipa de fotbal a Frantei.

Din 1975, aici are loc atat ultima etapa a competitiei Turul Frantei cat si festivitateade premiere a castigatorilor. Expozitia Universala de la Paris din anul 1855 s-a desfasurat pe Bulevardul Champs Elysees.

champs-elysees

champs-elysees-2

Castelul de la Versailles

Versailles a fost resedinta oficiala pentru regii Frantei intre anii 1682 si 1790. Initial a fost doar o casuta de vanatoare, construita in 1624 de Ludovic al XIII-lea. A fost extins de Ludovic al XIV-lea la inceputul anului 1669. Regele Soare l-a folosit pentru escapadele sale amoroase construind o minunata gradina in jurul palatului. Terasa care era indreptata spre gradina a fost demolata iar pe locul ei a fost conceputa Sala Oglinzilor, locul unde a fost decis destinul Europei timp de mai bine de un secol.

Apartamentul reginei are 4 camere si a fost ocupat de fiecare regina, ultima fiind Maria-Antoaneta. A suferit multe schimbari ce explica multitudinea de stiluri in contrast cu apartamentul regelui. In acest apartament, reginele au trait in afara vietii publice (toti copii regilor s-au nascut in dormitorul cel mare).
Apartamentul regelui, redecorat de cateva ori, a fost ultima oara zugravit intre 1671 si 1681 si reprezinta planete gravitand in jurul lui Apolo, Dumnezeu fiind reprezentat de soare (emblema regelui Ludovic al XIV-lea) in mitologia greaca si romana. Apartamentul are 7 camere, fiecare camera avand scopul sau:bufet, jocuri, camera de dans, camera de biliard in timpul petrecerilor date de rege.

Sala Oglinzilor, lunga de 73 de metri, lata de 10,5 metri si inalta de 12,3 metri are pe tavan pictate cateva scene din viata regelui Ludovic al XIV-lea din momentul in care a inceput domnia in anul 1661 si pana in anul 1678 cand a fost pacea din Nijmegen. Regele trecea in fiecare zi prin aceasta sala in drumul sau spre capela si spre apartament. Sala era folosita pentru a gazdui receptiile mari, nuntile regale si intalnirile intre ambasadori.

Accesul la palat presupune:

- apartamentele regilor si reginelor (incluzand Sala Oglinzilor)
- camera regelui
- capela si galeriile sec al XVII-lea
- istoria galeriilor franceze
- apartamentele mostenitorilor tronului
- apartamentele fiicelor regelui Ludovic al XV-lea (doar intre 1 aprilie si 31 octombrie)
- Marele Trianon
- Proprietatile Mariei Antoinette (doar intre 1 aprilie si 31 octombrie)
- Minunatele spectacole ale fantanilor (doar intre 1 aprilie si 30 septembrie in fiecare weekend si in zilele de sarbatoare)

palatul-versailles

palatul-versailles-2

palatul-versailles-3

palatul-versailles-4

Muzeul Luvru

Muzeul Luvru este cel mai vizitat muzeu de arta din lume, un monument plin de incarcatura istorica si un muzeu national al Frantei. Este un obiectiv turistic central din Paris fiind situat in arondismentul 1 al orasului. In cadrul muzeului Luvru sunt expuse in jur de 35000 de obiecte de arta din mileniul 6 I.Ch. si pana in secolul al XIX-lea D.Ch.

Muzeul este gazduit de palatul Louvre care initial a fost conceput ca o fortareata in secolul al XII-lea sub domnia lui Filip al II-lea. Ruinele acestei fortarete inca mai pot fi vazute si in zilele noastre. Cladirea a continuat sa fie extinsa de multe ori de-a lungul secolelor pana a ajuns la forma actuala a Palatului Louvre. In anul 1674 resedinta regilor Frantei a fost mutata la Palatul Versailles si astfel Palatul Louvre a ramas principalul loc in care colectiile regale de arta au fost expuse. In timpul Revolutiei Franceze s-a decis ca Louvre-ul sa devina muzeu si sa gazduiasca cele mai pretioase capodopere ale poporului francez.

Cand s-a deschis, in data de 10 August 1793, muzeul a prezentat o colectie de 537 de picturi, marea majoritate fiind opere confiscate de la biserica si de la monarhia franceza. In timpul lui Napoleon, muzeul si-a marit foarte mult colectia si si-a schimbat si numele in Muzeul Napoleon. Dupa infrangerea lui Napoleon multe dintre operele confiscate de acesta au fost returnate proprietarilor lor de drept. Colectia muzeului a continuat insa sa se mareasca; in timpul celui de-al doilea Imperiu a castigat peste 20000 de piese. Numarul operelor de arta detinute de Muzeul Louvre a continuat sa creasca constant din daruri si donatii cu exceptia celor doua razboaie mondiale.

Din anul 2008 colectia Muzeului Louvre este impartita in opt categorii distincte: Egiptul Antic; Antichitati din Orientul Apropiat; Grecia, Etruscii si Imperiul Roman; Arta Islamica; Sculptura; Arta decorativa; Pictura; Printuri si Desene.

In prezent muzeul gazduieste peste 380.000 obiecte si 35000 de opere de arta. Peste 60000 de metri patrati sunt dedicati exponatelor permanente. Dintre cei 15000 de vizitatori zilnici peste 65% sunt straini.

Colectia de tablouri numara peste 6000 de piese datand din secolul al XIII-lea si pana in 1848. La Louvre poate fi gasita si capodopera lui Leonardo da Vinci, Mona Lisa printre multe alte opere de arta de o valoare inestimabila.

muzeul-louvre

Centrul Pompidou

Centrul Georges Pompidou este un complex cultural construit intr-un stil arhitectural high-tech ce se afla in arondismentul 4 al Parisului, in zona numita Beaubourg.

Centrul Pompidou gazduieste o vasta biblioteca publica – Bibliotheque publique d’information (BPI), Muzeul National de Arta Moderna si IRCAM, un centru de muzica si cercetare acustica. Numele centrului este dat dupa Georges Pompidou, cel care a fost presedinte al Frantei intre 1969 si 1974.

Centrul este creatia arhitectului italian Renzo Piano, a cuplului de arhitecti britanici Richard si Sue Rogers si a inginerilor de rezistenta Edmund Happold si Peter Rice. Proiectul de constructie a Centrului Pompidou a fost incredintat spre executie acestei echipe in urma unui concurs de arhitectura ale carui rezultate au fost anuntate in 1971. Revistele de specialitate au spus ca design-ul centrului Pompidou “a intors arhitectura cu fundul in sus” iar echipa ce l-a realizat si-a castigat o reputatie de netagaduit prin stilul indraznet abordat.

Toate elementele functionale si structurale ale cladirii sunt vopsite dupa diferite coduri de culoare: verde – tevile instalatiilor sanitare, albastru cele pentru instalatiile de climatizare, instalatiile electrice sunt galbene iar instalatiile pentru siguranta sunt rosii.

Date tehnice:

Suprafata pe care se intinde centrul acopera peste doua hectare, suprafata locuibila este 103,305 m². Structura are sapte etaje si o inaltime de 42 de metri, lungime de 166 m, latime de 60 m. Pentru construirea cladirii s-au folosit peste 15000 tone de otel 11.000 m² geamuri si 50.000 m³ de fier beton. Constructia cladirii a fost terminata in timpul stabilit si sub costurile estimate pentru realizarea sa. Centrul Pompidou a costat aproximativ 100 de milioane de dolari.

Cabaretul Moulin Rouge

Cabaretul Moulin Rouge a fost construit in anul 1889 de catre Josep Oller, care la acea vreme detinea si Olympia, un alt local celebru din Paris. Moulin Rouge se afla in apropiere de Montmartre in cartierul rosu al Parisului numit Pigalle si este usor de localizat datorita celebrei mori de vant de culoare rosie pe care o are pe acoperis. Moulin Rouge este celebru datorita faptului ca este considerat locul in care a luat nastere forma moderna a dansului can-can. Astazi Moulin Rouge este un obiectiv turistic de seama si ofera dans si divertisment clientilor sai din intreaga lume. Decorul din interiorul cabaretului inca pastreaza mult din romantismul Frantei de la inceputul secolului XX.

Printre artistii celebri care au tinut reprezentatii in faimosul cabaret din Paris se numara: Elton John, Liza Minelli, Frank Sinatra, Josephine Baker sau Edit Piaf. Moulin Rouge a fost subiectul unor opere ale pictorului post-impresionist Toulouse-Lautrec. De asemenea au existat mai multe filme cu numele cabaretului printre care si cel din 2001 cu Ewan McGregor si Nicole Kidman care la fel ca adaptarea din 1952 a fost nominalizat pentru categoria cel mai bun film la Oscar-uri.

Principala atractie a cabaretului este french can-can-ul. Acest dans a existat cu mult inaintea cabaretului Moulin Rouge si era un dans al clasei muncitoare dar acesta a fost adaptat de catre curtezanele de la Moulin Rouge astfel incat sa incante clientela masculina a localului.

moulin-rouge

Domul Invalizilor

In 1670, Ludovic al 14-lea, a dat ordin sa se construiasca Domul Invalizilor, un spital militar capabil sa trateze soldatii francezi raniti in razboaiele din Europa. Numele domului este o prescurtare de la “Hôpital des invalides”. In anul 1676 cand a fost finalizata constructia domului, in jurul domului erau 15 curti cea mai faimoasa fiind “Curtea de onoare”, unde erau tinute si paradele militare.
Ulterior, veteranii de razboi au cerut o capela, aceasta fiind construita in 1679 (Eglise Saint-Louis des Invalides).

Cenusa celui mai mare geniu militar francez Napoleon (1769-1821) se afla sub Dom ceea ce atrage multi turisti ai Parisului. Napoleon s-a nascut in Corsica pe 15 august 1769 intr-o familie modesta si a devenit imparatul Frantei pe 2 decembrie 1804 cucerind aproape toata Europa. El a fost infrant in 1815 de generalul englez Wellington la Waterloo in Belgia. Napoleon a murit pe 5 mai 1821 pe insula Sfanta Elena din Oceanul Atlantic, acolo unde a fost trimis in exil de englezi. Napoleon a ramas un personaj foarte popular iar regele Ludovic Filip a readus cenusa lui in 1840 in Franta.

Pe langa mormantul lui Napoleon (realizat din porfir finlandez rosu avand o baza din granit verde) se afla si mormintele membrilor familiei lui Napoleon (frati, copil), a catorva ofiteri care l-au servit precum si a multor eroi militari francezi.

Domul mai adaposteste si Muzeul Armelor (cel mai mare muzeu militar din lume), Biserica Domului (proiectata de Hardouin Mansart pentru Ludovic al XIV-lea) si Muzeul planoreliefurilor.

Pentru a ajunge la Domul Invalizilor, puteti traversa pe podul Alexandru al III-lea si apoi merge pe esplanada Invalizilor. Este una dintre cele mai frumoase strazi din Paris.

domul-invalizilor

Pantheonul

Pantheonul este asezat pe muntele Ste-Geneviève, in apropiere de Universitatea Sorbonna si de Gradinile Luxembourg. Locul unde se afla Pantheonul a fost ales de regele Clovis si a fost construit pentru ca acesta sa fie inmormantat in el.

Constructia a inceput in anul 1757 dar datorita unor probleme financiare a fost terminat abia in anul 1791, in mijlocul Revolutiei Franceze. In acelasi an, ansamblul constitutiv al revolutiei a decis sa fie transformat dintr-o biserica intr-un templu pentru a gazdui ramasitele oamenilor importanti ai Frantei.

In 1806 cladirea a fost transformata din nou in biserica, dar din 1885 Pantheonul a devenit iarasi o cladire civila. Designul podelei are motive grecesti fiind lunga de 110 metri si lata de 85 de metri. Veranda, a fost inspirata din Pantheonul de la Roma. Cripta, acopera toata suprafata si gazduieste multe personalitati franceze precum: Victor Hugo, Voltaire, Jean Monnet, Marie si Pierre Curie si Emile Zola.

De asemenea, Pantheonul este locul unde astronomul Jean Bernard Léon Foucault a tinut cunoscutul sau experiment in 1851, demonstrand ca Pamantul se invarte in jurul axei sale. Pendula lui Foucault a fost mutata in acelasi an in Conservatorul Artelor si Meseriilor. De sub coloane puteti admira Parisul. Pantheonul poate fi vazut cel mai bine din Gradinile Luxembourg.

pantheonul

pantheonul-2

Opera din Paris

Opera a fost construita intre anii 1862 si 1875, arhitectul sau fiind Charles Garnier. Ideea de a se construi o opera noua a aparut inca din anul 1820 atunci cand, dupa inceperea lucrarilor, s-a descoperit un lac subteran amintit si de Lloyd Webber in ‘Fantoma de la Opera’. Desi aceasta problema a fost rezolvata, lacul inca exista sub pivnita cladirii.

Opera are 11000 de metri patrati si o scena pe care pot incapea 450 de artisti. Auditoriul detine jumatate din spatiul total avand 2200 de locuri.

Legenda spune ca Imparateasa Eugenia l-a rugat pe Garnier sa proiecteze cladirea in stil roman sau grecesc dar Garnier i-a spus ‘Este in stilul Napoleon al III-lea Doamna!’.

Interiorul este decorat cu catifea, frunze aurite, nimfe si ingeri.

opera-din-paris

opera-din-paris-2

Place de la Concorde

Place de la Concorde, situata intre Arcul de Triumf si Gradinile Tuileries, la intrarea spre Bulevardul Champs Elysees, in arondismentul 8 este una dintre cele mai mari piete ale Parisului, avand o suprafata de 8 hectare (este a doua dupa Piata Quinconces Bordeaux).

Desi majoritatea pietelor sunt inconjurate de cladiri, Place de la Concorde este inconjurata pe 3 laturi de spatii deschise: bulevardul, gradinile si Sena. In partea de nord se afla doua cladiri impresionante, identice, de o parte si de alta a strazii Rue Royale.

Acestea reprezinta cele mai bune exemple de arhitectura datand din secolul XVIII: Hotel de la Marine si Hotel Crillon. Fatadele acestora au fost proiectate de arhitectul regelui Ludovic XV , cel care a realizat si Piata si au fost construite in aceeasi perioada cu aceasta.

In piata troneaza un obelisc inalt de aproape 23 de metri, vechi de peste 3300 de ani, primit cadou in partea Egiptului. Obeliscul se ridica pe un soclu de 9 m si este acoperit de o piramida din bronz aurita. Obeliscul este flancat de doua fantani monumentale: Fantana Marilor si Fantana Fluviilor.

Toata piata este inconjurata de coloane rostrale cu felinare.
In fiecare colt al pietei octogonale se afla cate o statuie reprezentand orase franceze: Brest si Rouen, Lyon si Marseille, Bordeaux si Nantes, Lille si Strasbourg.

Daca vizitati Parisul cu metroul coborati la statia Concorde. Cartierul in care se afla Place de la Concorde se numeste Madeleine.

Istoria pietei

Secolul XVIII – Piata Ludovic XV

Constructia a inceput in jurul anului 1753 si s-a finalizat in 1772, sub domnia regelui Ludovic al XV-lea. Initial s-a numit Piata lui Ludovic al XV-lea (in 1792-1795 a luat numele Piata Revolutiei iar in 1830 a primit denumirea actuala).

Primaria Parisului a decis in anul 1748 sa ridice o statuie ecvestra in cinstea regelui Ludovic al XV-lea , pentru a sarbatori reinsanatosirea acestuia. In urma unui concurs organizat, la care au participat mai multi arhitecti, Ange-Jacques Gabriel a propus realizarea pietei langa Gradinile Tuileries, pe un teren liber, nefolosit. Acest spatiu a fost ales si datorita noilor planuri urbanistice de extindere a capitalei inspre vest.

Gabriel era Primul Arhitect al Regelui si conducea Academia Regale de Arhitectura. Acesta a organizat un concurs pentru amenajarea esplanadei si a ales cele mai bune idei propuse de concurenti. Sustinut de Doamna De Pompadour proiectul lui Gabriel a fost acceptat in anul 1755, iar in 1758 a fost semnat acordul intre Primarie, Monarhie si mostenitorii terenului. Acestia din urma – mostenitorii lui Law – au primit in schimb o cladire din partea de nord -vest a pietei si terenurile de pe ambele parti ale viitoarei strazi Rue Royale, unde urmau sa construiasca cladiri. Piata era proiectata cu o forma octogonala.

Inceputa de Bouchardon si finalizata de jean-Baptiste Pigalle , statuia ecvestra a lui Ludovic al XV-lea a fost inaugurata la 20 iunie 1963. Statuia era in centrul esplanadei, cu fata inspre est, la intersectia dintre rue Royale – noua strada care lega Madeleine de Sena – axa Gradinilor Tuileries si Bulevardul Champs Elysees.

In anul 1770 a avut loc un incident provocat de incediul din urma focurilor de artificii lansate cu ocazia casatoriei dintre delfin si Maria Antoaneta a Austriei.

Sfarsitul secolului XVIII – Piata Revolutiei

In timpul revolutiei franceze, Piata a devenit un loc important de intalniri si manifestari. Aici a fost instalata ghilotina si au fost executati Maria Antoaneta , Ludovic al XVI-lea , Danton si multi altii.

Pe 11 august 1792 statuia regelui este data jos de pe piedestal si piata este redenumita Piata Revolutiei, iar locul devine scena sangeroasa a tuturor decapitarilor o data cu instalarea ghilotinei (initial a fost instalata provizoriu pentru decapitarea celor care au furat bijuteriile coroanei, apoi a fost readusa pe 21 ianuarie 1793 pentru regele Ludovic al XVI-lea , si instalata defintiv in 1793 pentru mai bine de un an intreg, dupa care a fost transferata in actuala Piata a Natiunii si adusa inapoi o singura data pentru executarea lui Robespierre si a acolitilor sau).

Peste 1000 de victime si-au gasit sfarsitul in Piata Revolutie – din aproape 2500 de persoane ghilotinate in timpul Revolutiei franceze. Statuia lui Ludovic al XV-lea a fost inlocuita temporar de una reprezentand Libertatea, pana in anul 1800.

In 1795 au fost instalati la intrarea in Champs-Elysees Caii de Marly , opera a lui Guillaume Coustou. Astazi o copie a acestei opere se afla tot in acelasi loc, iar originalul il puteti admira la Louvre. In acelasi an , piata a fost rebotezata Place de la Concorde , pentru a uita Regimul Terorii.

Secolul XIX – Place de la Concorde

La inceputul secolului al XIX-lea s-a incercat realizarea unei noi statui in Place de la Concorde. Au fost diverse planuri: o statuie a lui Carol cel Mare, o fantana sau o statuie a lui Ludovic al XVI-lea, cel decapitat aici, incadrata de o capela si o salcie plangatoare. Chiar a fost si redenumita Piata Ludovic al XVI-lea. Insa revolutia de la 1830 a intrerupt aceste planuri, iar Piata a revenit la numele initial Place de la Concorde, defintiv pana in zilele noastre.

Obeliscul, inalt de 23 de metri, care troneaza azi in aceasta piata este unul dintre cele doua care au fost oferite Frantei de catre viceregele Mohamed Ali, in anul 1831 si a fost transportat in Franta la finalul anului 1833. Acestea marcau intrarea in Templul Luxor de la Teba si sunt vechi de aproximatic 3300 de ani si au fost oferite francezilor ca un omagiu adus lui Champollion, cel care a descifrat hieroglifele egiptene.

Obeliscul ales este un monolit de granit roz in greutate de 227 de tone. Ludovic Filip I a hotarat ridicarea lui in Place de la Concorde in anul 1836, in prezenta a peste 200.000 de persoane, actiune extrem de dificila. Hieroglifele de pe obelisc il cinstesc pe faraonul Ramses al II-lea

Incepand de acum, Piata a fost transformata de arhitectul Jacques-Ignace Hittorff, arhitect care a incercat sa mentina principiile arhitectului Gabriel, initiatorul acestei piete.

Hittorff a adaugat doua fantani monumentale – Fontaine des Mers si Fontaine des Fleuves- de o parte si de alta a obeliscului si a inconjurat piata cu felinare si coloane rostrale – coloane care amintesc de designul navelor. Intr-unul dintre cele daoua hoteluri ridicate de Gabriel este sediul Ministerului Marinei care impreuna cu fantanile inchinate fluviilor si marilor fac din aceasta piata si un loc de omagiere a marinei franceze.

Cele doua fantani au fost inaugurate de prefect in anul 1840, pe 1 mai, in cinstea navigatiei fluviale – fantana din nord este innobilata cu figuri reprezentand Rinulv si Rhonul, dar si recoltele de struguri si cereale – si a navigatiei maritime- fantana din sud reprezinta Mediterana, Oceanul si pescuitul . Foarte multi artisti au lucrat la realizarea acestor fantani.

Obeliscul, sprijinit pe un soclu de 9 metri pimeste in anul 1998 o piramida aurita de peste 3,5 metri asezata in varful acesteia. Obeliscul este de asemenea si un cadran solar, la sol exista linii trasate in acest scop.

Ultimii ani

In aceast spatiu au avut loc diverse evenimente si manifestari :
in 1979 Jean-Michel Jarre a concertat
in 1993 cu ocazia zilei mondiale Sida, un prezervativ urias de 30 de metri a fost montat pe obelisc si Piata a fost simbolic redenumita Piata victimelor Sida
in 1995 a fost sarbatorita alegerea presedintelui Jacques Chirac
in 2000 un alpinist urban francez a escaladat obesliscul fara protectii, fara sisteme de catarare si fara sa anunte pe nimeni
in 2007 presedintele Nicolas Sarkozy a fost sarbatorit pentru succesul sau

place-de-la-concorde

place-de-la-concorde-2

Gradinile Tuileries

Un frumos parc, ce se incadreaza perfect in tiparele arhitecturii peisagiste franceze, se intinde in centrul orasului Paris, intre cladirea Louvre-ului si Place de la Concorde, pe malul Senei: Gradinile Tuileries numite uneori si Parcul Central.

Initial, in stil italian, create din dorinta reginei Caterina di Medici, gradinile au fost refacute intre anii 1660 si 1664, in stil tipic francez, sub conducerea arhitectului peisagist Andre Le Notre, celebrul gradinar al regelui Ludovic al XIV-lea, supranumit Regele Soare.

Le Notre a construit o terasa de-alungul Senei si a deschis o axa centrala pe care a extins-o dupa trei ani , o data cu realizarea Bulevardului Champs-Elysees.

Gradinile Tuileries au fost deschise publicului dupa retragerea regelui Soare la Versailles, fiind unul dintre locurile de promenada importante ale Parisului. Inca din secolul XVIII , parcul dispunea de cafenele, chioscuri, banci si toalete publice.

Renovate recent in 1990, Gradinile Tuileries au pastrat designul initial creat de Le Notre. Parcul a fost despartit de traficul auto si a fost imbogatit cu numeroase sculpturi moderne. In anul 1999 un nou pod – doar pentru pietoni- a fost ridicat peste Sena , pentru a uni Gradinile Tuileries de Muzeul Orsay.

Parcul Tuilerie se bucura de fantani, doua largi bazine cu apa, numeroase sculpturi si doua muzee, Galeria Nationala Jeu de Paume – un muzeu de arta si fotografie moderna- si Muzeul Oranjeriei, unde puteti admira picturile cu nuferi ale lui Claude Monet. Aceste doua cladiri sunt ultimele ramasite ale vechiul si maretului Palat Tuileries.

Istoria Palatului Tuileries

Palatul Tuileries a fost construit incepand din anul 1564, din dorinta reginei vaduve Caterina De Medici, pe locul ocupat pana atunci de o fabrica de tigla de lut / caramida – in franceza tuile inseamna tigla si de aici denumirea acestuia.

Dezvoltat si abandonat constant de monarhi, palatul ajunge in final la o imensa fatada de 266 m lungime si devine resedinta pentru numerosi regi: Henric IV, Ludovic XIV, Ludovic XVI si Ludovic XVII, dar si pentru imparatii Napoleon I si Napoleon III, pana la distrugerea sa inteontionata intr-un incendiu in anul 1871. Ruinele sale au fost distruse in anul 1882, astazi existand proiecte de reconstruire a acestuia. Puteti citi mai multe detalii pe site-ul oficial a proiectului Tuileries .

1564 – dorinta reginei Caterina de Medici

Regina Caterina de Medici a cumparat in anul 1564 terenurile pe care se aflau fabricile de tigla, din dorinta de a-si crea o noua resedinta dupa moartea sotului ei, Henric al II-lea. Caterina le-a cerut arhitectilor ei – Philibert Delorme inlocuit dupa moartea sa de Jean Bullant – sa realizeze planurile pentru ridicarea la vest de Louvre a unui palat.

Proiectul original era mult mai ambitios decat ce se va finaliza: doua cladiri mari paralele , perpendiculare pe Sena, reunite de 4 aripi mai mici, avand trei curti interioare. Doar cladirea din partea de vest a fost construita si aceasta a purtat numele de Palatul Tuileries.

Aceasta constructie avea un pavilion central deasupra caruia era un dom, prevazut cu o scara suspendata pe arce , considerat o capodopera a epocii. Acest pavilion era incadrat de doua aripi. Aripa de sud se termina cu un pavilion, construit in anul 1570, dar aripa de nord nu a fost niciodata finalizata.

In realitate, Caterina de Medici, foarte superstitioasa din fire, nu isi dorea sa finalizeze Palatul Tuileries pentru a nu locui aici. Ea s-a mutat intr-un hotel – Numit Hotelul Reginei, azi Hotelul Bursa de Comert – pe care l-a construit in anul 1574, langa Biserica Sf. Eustachiu. Legenda spune ca astrologul ei Ruggieri i-a prezis ca va muri langa Saint-Germain, iar palatul Tuileries se afla chiar langa Biserica Saint-Germain-L`Auxerrois. Partea ciudata a povestii este ca preotul care a fost chemat la capataiul reginei , la moartea acesteia, se numea Saint – Germain.

Gradinile Tuileries erau la acea vreme gradini de inspiratie italiana, pentru a-i aduce aminte reginei de meleagurile natale toscane.

Sub domnia regelui Charles al IX-lea , santierul palatului a fost abandonat. Henric al III-lea a organizat aici cateva petreceri, dar nu a locuit efectiv nici el.

Anii 1600 – largirea palatului in timpul regelui Henric al IV-lea

La incep sec XVII, regele Henric IV a dorit sa lege Louvre-ul de palatul Tuileries prin intermediul unei galerii de-alungul Senei. In acelasi timp palatul Tuileries a fost prelungit inspre sud printr-o aripa numita Mica Galerie. Acest proiect a purtat numele de Marele Design

Regele Soare si contributia sa

Din anul 1610 – dupa moartea lui Henric IV – Tuileries a fost din nou abandonat, pana in timpul domniei lui Ludovic al XIV-lea, care a mai construit doua pavilioane si o galerie in speranta de a echilibra arhitectura Palatului. Si deoarece arhitectura nu avea un stil comun a ordonat ample actiuni de refacere a acestuia, refacere incheiata odata cu secolul XVII. Insa principala resedinta a Regelui Soare a fost Versailles-ul si a locuit la Tuileries doar pe perioada construirii noului castel.

In timpul Vechiului Regim principalii rezidenti de la Tuileries au fost : Ducesa de Montpensier – Marea Domnisoara , Ludovic al XIV-lea, Ludovic al XV-lea.

Secolul XVIII – Opera din Paris si Palatul Tuileries

Dupa 1728 , palatul a fost ocupat de curteni ai regelui, artisti si diverse persoane retrase din viata politica. In urma unui incendiu la Palatul Regal, Opera s-a mutat pentru sapte ani in Palatul Tuileries, pana in anul 1770 cand a fost mutata in Comedia Franceza. in anul 1763. Premiera spectacolului Barbierul din Sevilla, a lui Beaumarchais, s-a tinut la Tuileries in anul 1775.

Revolutia franceza – reintoarcerea fortata a regilor la Tuileries

In anul 1789, izgoniti de revolutionari din Versailles, Ludovic al XVI-lea, Maria Antoaneta si copii lor au instalat fortat in Palatul Tuileries, care isi incepe astfel o perioada de glorie de 80 de ani, timp in care a fost resedinta conducatorilor francezi si teatrul principalelor evenimente. In anul 1789 Adunarea Constituanta s-a mutat de la Versailles la Tuileries in cea mai mare sala acoperita din Paris , Salle de Manege.

In anul 1792, familia regala a fost izgonita de la palat, iar ghilotina a fost instalata in partea de est a acestuia. La aproape un an aici s-a instalat Conventia, iar palatul si-a schimbat numele in Palat national.
Napoleon Bonaparte si Tuileries – palatul imperial

Napoleon stabileste aici resedinta prim consului in anul 1800 si se cazeaza in vechiul apartament al regelui – dormea in camera in care au dormit si Ludovix XIV, Ludovic XV si Ludovic XVI .

Dupa ce s-a proclamat imparat, Tuileries a devenit palat imperial.si a fost redecorat in noul stil Neoclasic Empire, sub arhitectii Percier si Fontaine, cei care au realizat si Arcul de Triumf du Carrousel, in 1806, imitand Arcul Septimius Severus din Roma pentru a inlocui vechea intrare in Palat. In 1815 Napoleon a calcat pentru ultima data in Palatul Tuileries.

Restaurarea monarhiei – Tuileries din nou palat regal

Palatul a fost locuit de Ludovic al XVIII -lea , singurul rege care a murit la Tuileries si de fratele sau Carol al X-lea, alungat de aici de revolutionarii de la 1830. Nelocuit de nimeni timp de mai bine de un, Palatul devine resedinta lui Ludovic Filip, la insistentele lui Casimir Perier , care dorea sa redea monarhiei prestigiul de altadata . Ludovic Filip locuia inainte la Palais Royale.

Revolutia de la 1848 – vandalizarea Palatului

Revolutionarii de la 48 vandalizeaza Palatul Tuileries . Insusi Nicolae Balcescu, aflat la Paris in acele vremuri, a rupt o bucata de catifea din tronul lui Ludovic Filip si i-a trimis o bucatica si prietenului sau de la Iasi, Vasile Alecsandri.Pentru o scurta perioada , palatul devine un spatiu destinat ingrijirii invalizilor de razboi, apoi din nou resedinta oficiala.

Napoleon al III-lea si Second Empire

Ultima perioada de glorie a Palatului Tuileries a fost in timpul lui Napoleon al III-lea, care l-a restaurat, marit si unit – in final – cu Louvre-ul (1870). Impreuna, cele doua constructii constituiau cea mai mare si mai majestuoasa constructie din Europa. Napoleon a venit aici din Palatul Elysees, actuala resedinta a presedintilor francezi. Noul stil de renovare a palatului – acoperisurile proeminente cu largi cornise – numit Second Empire a fost adoptat de catre Anglia si America.

Incendiul din 1871 si demolarea din 1883 – disparitia Palatului Tuileries

Pe data de 23 mai 1871, Palatul este incendiat de un grup de cativa oameni condusi de Bergeret si Boudin si a fost lasat sa arda timp de 3 zile, pana la stingerea incendiului. Acestia luau o masa rece pe terasa de la Louvre si contamplau incendiul. Pe 27 mai nu mai ramasesera decat resturi de ziduri inegrite.

Incepand din anul 1872, foarte multi francezi – printre care Haussmann, Lefuel, Viollet-le-Duc- au luptat pentru restaurarea palatului integral sau, macar, partial.Insa o comisie senatoriala a prezentat in 1876 ideea demolarii ruinelor palatului. Dupa lungi dispute, Camera deputatilor a decis, in anul 1879, demolarea, ceea ce s-a pus in practica in anul 1883. In locul fostului palat regal si imperial, astazi a mai ramas doar un micut panou informativ, remarcat de foarte putini turisti.

Exista o copie in miniatura a Palatului Tuileries in curtea de pe Strada Faubourg-Montmartre nr .

Legenda Palatului Tuileries

Se spune ca un macelar din apropierea palatului a fost ucis din ordinul lui Caterina de Medici pentru faptul ca stia prea multe secrete regale. In momentul mortii, acesta ar fi spus: ‘voi reveni!’ si cadavrul lui a disparut fara urma. Din acest moment au inceput aparitiile sale. Prima a fost in fata astrologului reginei, Ruggieri, caruia i-a dezvaluit ca toti locuitorii palatului vor fi urmariti de ghinion si ca fantoma lui va disparea o data cu palatul . Cunoscut sub numele de Micutul rosu de la Tuileries, acesta bantuia Palatul si aparitiile sale anuntau mereu o mare nenoricire: i-a aparut reginei Maria Antoaneta inainte de caderea monarhiei, lui Napoleon I inainte de Batalia de la Waterloo, lui Ludovic al XVIII-lea si fratelui sau cu cateva zile inainte de moartea regelui. Se spune ca in timpul incendiului din 1871, silueta micutului rosu de la Tuileries a fost zarita pentru ultima data in dreptul unei ferestre.

gradinile-tuileries

gradinile-tuileries-4

Podul Alexandru III

Considerat cel mai frumos pod al Parisului, Podul Alexandru III este cu siguranta podul cu cele mai multe decoratiuni al orasului si o minune a ingineriei secolului 19.

Finalizat in anul 1900 cu ocazia Expozitiei Universale de la Paris, podul poarta numele tarului Rusiei, Alexandru III , in cinstea relatiilor ruso-franceze, stabilite in urma Aliantei din 1892. Aceasta alianta politico-militara a fost creata ca o reactie la Alianta Germaniei cu Austro-Ungaria din 1879. Fiul lui Alexandru III, tarul Nicolae II a pus piatra de temelie a podului in octombrie 1896. Lucrarile efective au inceput 6 luni mai tarziu.

In acelasi timp cu Podul Alexandru III, au fost construite, tot cu ocazia Expozitiei, si Gara Orsay, Petit Palais si Grand Palais. Expozitia de la Paris din 1900 a atras un numar impresionant de 50 de milioane de vizitatori .

Podul a fost ridicat pentru a uni malul stang de malul drept al Senei, pentru a putea permite milioanelor de vizitatorilor Expozitiei – care se desfasura pe o parte a raului – sa poata sa viziteze si partea opusa a orasului.

Podul Alexandru III, proiectat de arhitectii Joseph Cassien Bernard si Gaston Cousin si construit de inginerii Jean Resal si Amedee d`Alby si este construit din otel si decorat in stil Art Nouveau cu elemente inspirate din heraldica franceza si rusa.

Constructia a durat aproape 3 ani, incepand din anul 1897,iar structura podului a fost realizata intr-o fabrica si apoi transportate si montate.

Era foarte important ca acest pod sa nu blocheze vederea catre Domul Invalizilor si catre Champs-Elysees. S-a optat, in acest sens, pentru un pod larg de 40 metri, cu o singura coloana inalta de 107,5 metri si o inaltime de doar 6 metri.

Podul este decorat generos cu felinare si sculpturi reprezentant heruvimi, nimfe si cai inaripati.La fiecare capat, podul are statui de 17 m inaltime. La realizarea ornamentelor au participat diferiti artisti.

Podul leaga Champs-Elysees de cartierul Invalides, unde se afla frumos Dom al Invalizilor, a carei cupola se vede de pe Pod. In partea opusa a Senei se afla cele doua palate: Petit Palais si Grand Palais.

podul-alexandru

Catedrala Notre-Dame (Catedrala ‘Doamnei Noastre’ – cu referire la Sfanta Fecioara)

Prima caramida de fundatie a fost pusa in anul 1163. In 1182, episcopul Maurice de Sully a sfintit altarul, dar constructia catedralei a durat din 1163 pana in 1250. Constructia cladirii cu cinci nave s-a terminat prin lucrarile de pe fatada vestica, iar pe la mijlocul secolului XIII, prima capodopera a stilului gotic timpuriu era gata. Cu toate ca desenele initiale si strana evocau inca stilul romanic, aici s-au aplicat pentru prima oara solutii arhitecturale specifice stilului gotic.

Fatada dantelata si cele doua turnuri patrulatere de cate 69 m fiecare radiaza echilibru. Intrarea in catedrala se face prin trei porti bogat ornamentate, care evoca simbolurile goticului tarziu. Impresia spatiala in interiorul bisericii este coplesitoare, zidurile ei se inalta pe trei randuri de coloane. De proportii impozante, 130 m lungime, 45 m latime, 35 m inaltime, unde incap pana 10.000 de persoane. Nava principala este impodobita cu statui si picturi.

Notre-Dame este considerata cea mai intunecata catedrala dintre marile catedrale gotice, dar pe buna dreptate, lumina care se filtreaza prin rozetele colorate confera sentimente mistice in penumbra severa.

catedrala-notre-dame

Basilica Sacre Coeur

Este o basilica romano-catolica care se afla intr-o zona populara din Paris – Piata St. Pierre de pe colina Montmartre. Basilica este dedicata inimii sacre a lui Iisus Hristos.

Basilica este construita din travertin. Aceasta roca nu contine calcita, lucru care asigura ca basilica va ramane alba chiar si cu trecerea timpului si sub actiunea poluarii. Constructia ei s-a terminat in 1914 si a fost consacrata in 1919 cand a fost declarata basilic.

La Defense

La Defense este un cartier modern de cladiri inalte din vestul Parisului, considerat unul dintre cele mai mari centre de afaceri ale Europei.

Cuprinde 3 suburbii, Courbevoie, Nanterre si Puteaux, si este practic format din zgarie-nori, hoteluri si restaurante, centre comerciale si drumuri pietonale spatioase, largi, in care parca te pierzi.

De o parte si alta a drumului pietonal intalnesti spatii verzi frumos amenajate si bancute care parca te invita sa te asezi si sa respiri aerul ciudat de science-fiction care ti-l inspira intreaga promenada.

Desi scopul cartierului este acela de a cuprinde cat mai multe sedii si birouri, si de a gazdui aproape 300.000 de persoane care locuiesc si muncesc acolo, atmosfera nu este nici pe departe tensionata sau aglomerata, aflata sub stigmatul metropolei, ci dimpotriva, La Defense respira un aer pasnic si linistit.

Ajungeti cu metroul coborand la statia cu acelasi nume, La Defense, care este si capat de linie.

Numele sau este inspirat dupa monumentul cu acelasi nume, La Defense du Paris, ridicat in memoria soldatilor care au luptat in timpul razboiului franco-german din anul 1870.

Cartierul apare pe hartie sub forma de planuri de urbanizare in toamna anului 1958 si este aprobat in 1964. Materializarea intregului proiect dureaza aproximativ 30 de ani, se realizeaza in etape si suporta si ceva schimbari date de bugete si noile viziuni ale arhitectilor.

la-defense

Muzeul d’Orsay

Cladirea care gazduieste Muzeul d’Orsay este o fosta gara, Gara d’Orsay, construita la timp pentru Expozitia Universala din anul 1900. Gara a fost punctul final al cailor ferate din sud-vestul Frantei pana in anul 1939, cand peroanele sale au devenit prea mici pentru noile trenuri ce intrasera in circulatie. A continuat sa fie folosita pentru trenuri regionale mai mici iar o parte din ea a devenit oficiu postal in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial.

Guvernul Francez a decis in anul 1977 sa transforme gara in muzeu. Lucrarile de reamenajare au durat destul de mult si au presupus construirea a peste 20000 de metri patrati noi pe patru etaje. Muzeul a fost inaugurat de presedintele Francois Mitterrand la data de 1 Decembrie 1986.

Muzeul d’Orsay se afla pe malul stang al Senei si ofera spre vizionare multe picturi, sculpturi, mobila si fotografii dar este probabil cel mai mult cunoscut pentru colectia sa deosebita de capodopere impresioniste ale unor pictori cum ar fi Renoir, Monet sau Cezanne.

muzeul-orsay

muzeul-orsay-2

Muzeul Orangerie

Cladirea Muzeului Orangerie are multe ferestre imense, principala sa destinatie obisnuind sa fie gazduirea portocalilor pe timpul iernii. Ulterior a devenit un depozit bine echipat, a oferit chiar camere de locuit soldatilor mobilizati in Paris, a fost un loc de desfasurare a unor competitii sportive, evenimente muzicale si patriotice, a gazduit numeroase expozitii de arta, industrie, horticultura si concursuri canine.

Muzeul Orangerie contine lucrari ale lui Cezanne, Renoir, Picasso, Rousseau, Matisse, Derain, Modigliani, Soutine, Utrillo si Laurencin. In anul 1922, Monet a donat 8 tablouri gigantice (2×6 m) reprezentand Lilieci de apa, poporului francez. Tablourile au fost expuse in camera ovala din cadrul muzeului, unde peretii ovali puteau sustine tablourile grele. Cele mai cunoscute orangerii din Europa sunt cele de la Castelul Versailles, de la Palatul Schonbrunn din Viena, din Potsdam (Germania) si din Margam Park (Tara Galilor).

Primaria Parisului

Primaria Parisului ( Hôtel de Ville de Paris ) a fost centrul vietii politice din Paris timp de cateva secole bune. Cladirea primariei ce dateaza din secolul 16 a fost reconstruita dupa ce a luat foc in timpul revolutiei pariziene din 1870.

In Evul Mediu, condamnatii la moarte erau spanzurati in piata din fata primariei. In ziua de astazi piata este mult mai pajnica si decorata cu fantani. Hotel de Ville se afla destul de aproape de Centrul Pompidou si de Ile de la Cite. Pe langa faptul ca aici isi are biroul primarul Parisului, cladirea mai gazduieste si o serie de evenimente si receptii. Cladirea a suferit unele schimbari majore de-a lungul timpului. In 1835 doua noi aripi au fost construite sub supravegherea prefectului Parisului. Aceste doua aripi au fost unite printr-o galerie ce a ars complet in 1871. Reconstructia s-a dorit a fi o copie fidela a cladirii distruse in timpul rebeliunii. Noua cladire a primariei a fost inaugurata oficial in 1882.

In apropiere exista si un magazin numit dupa primarie – Bazar de l’Hôtel de Ville. Turistii care vin sa vada cladirea primariei Parisului, pot vizita si biserica St-Gervais-et-St-Protais aflata in apropiere. Cel mai bun mod de a ajunge la Primaria Parisului este cu metroul. Pe langa arhitectura deosebita a cladirii turistii se pot bucura si de diferite manifestari pe care aceasta le gazduieste destul de frecvent.

Pentru cazare in Paris, click AICI.

primarie-parisparis locuri de vizitat franta

8 comentarii la articolul "Paris, Franta – Locuri de vizitat":

  1.  
    amy

    Din toate aceste monumente mie mi-a placut cel mai mult Centre Pompidou…

  2.  
    Brenda

    Super tare comentariile mi-au fost de folos si pozele snt super bv….:S:D:*:(::):):)):X:-b

  3.  
    Nelly
    Nelly

    ma bucur ca te-au putut ajuta :D sper sa urmaresti site-ul zilnic si asa poti afla cat mai multe despre alte destinatii din lume

  4.  
    stavaru

    frumoasa capital

  5.  
    laura

    frumoase toate………..

    o tara de vis………

    >:D<

  6.  
    Danuta

    super poze!:)

  7.  
    elenutza

    da frumos cat de cat k dak ar fi sa sp adv nu e frum deloc

  8.  
    muntean

    salut cea mai frumoasa capitala daca as avea ocazia mas duce fara ezitare chiar daca as mnuri de foame si asi sta pe strazi parizieni au tot dreptul sa se laude cu asta