Locatie Castelul Apaffi din Rona de Sus

Castelul Apaffi este situat in satul Costiui (in maghiara Ronaszek, in germana Rohnen), comuna Rona de Sus, judetul Maramures.

Descriere Castelul Apaffi din Rona de Sus

In prezent, e doar o scoala care, la fel ca alte multe scoli din Romania duce lipsa de bani si de copii. In trecut, era castel de vanatoare, inchisoare si, mai ales resedinta familiilor care au detinut minele de sare de la Costiui. Desi castelul Apaffi din Costiui nu mai are nimic din stralucirea de alta data, in mintea localnicilor au ramas inca nedescifrate mistere cu tunele, ocnasi, monede si nobili.

Asa cum e situat, sub creasta dealului impadurit, castelul Apaffi din Costiui pare desprins dintr-o vedere veche care infatiseaza un conac parasit. La orele dupa-amiezii curtea inverzita a conacului-scoala e scufundata intr-o liniste de mormant. ‘Fortareata’ e strajuita de o poarta veche pe care aflam ca nu o deschide oricine.

‘Trebuie sa ridici un pic tabla si apoi tragi’, ne dezvaluie secretul ingrijitorul, in timp ce imi dicteaza pe litere numele lui: S-z-a-r-v-a-s-z-o-i si ne spune razand ca e roman. Ghicindu-ne uimirea, explica in timp ce ne invita la un tur de ‘castel’ ca ‘bunicul a fost Sasaran si numele a fost maghiarizat’. Potrivit documentelor istorice, denumirea Costiui ar deriva din latinescul ‘castellum’.

Istoric Castelul Apaffi din Rona de Sus

La finele sec. XVII acesta a devenit proprietatea voievodului Apaffy care a renuntat ulterior la domeniu in favoarea regelui Ungariei. Istoria familiilor nobiliare care s-au perindat pin castel e strans legata de cea a minelor de sare din Costiui. Aproape fiecare proprietar a lasat in urma o galerie cu numele sau. Desigur ca una poarta numele de Apaffi. ‘Pe vremuri, era o fortificatie in adevaratul sens al cuvantului. Avea ziduri de aparare pana hat colo’, explica Gheorghe Szarvaszoi aratand cu mana spre un teren inverzit pe care paste in tihna o vaca.

Ingrijitorul se apropie si continua povestea in soapta: ‘are pe sub el plin de galerii, ca pe acolo erau dusi ocnasii. Ei nu vedeau soarele…’. Cavoul de sub castel Sub soarele palid de octombrie, zidurile castelului par si mai batrane. Imobilul a fost renovat de multe ori, asa ca nimeni nu stie cu exactitate cum arata pe vremea lui Apaffi. Batranii povestesc ca au auzit de la strabuni ca initial, castelul a fost din lemn si se pare ca a ars.

Pe locul lui s-ar fi construit apoi altul, din piatra, care ar fi servit ca si castel de vanatoare. Gheorghe Szarvaszoi a vazut candva o schita a castelului si spune hotarat ca: ‘Am vazut la cineva o schita a castelului si erau candva ziduri de aparare si aveau gradini. In cladirea careia ii zicem cinematograf (caminul cultural, n.red) statea candva personalul castelului. Si aici, in curtea castelului au o fantana adanca de vreo 20 de metri care nu seaca niciodata’. Tot din batrani, ingrijitorul a aflat ca sub castel exista un cavou misterios: ‘imi povestea o batrana ca in copilarie se jucau pe acolo. Nu se stie cine ar fi in acel cavou, dar in mod sigur unul dintre grofii de aici’.

Tot batranii povesteau ca, de cand se stiu, castelul avea canalizare iar pe zidurile groase de 80 sau chiar 120 de cm n-a aparut niciodata igrasie. Moneda cu chipul Mariei Tereza Biserica situata vizavi de castelul-scoala a fost construita prin 1780. Oamenii cred ca ctitorii lacasului de cult au fost urmasii lui Apaffi. Gheorghe Szarvaszoi are si argumente pentru aceasta ipoteza. A participat la renovarea bisericii si isi aminteste ca: ‘am gasit o moneda mare de cupru din 1700 cu chipul Mariei Tereza care a fost dusa la muzeu. In urma sapaturilor s-au gasit si colti mari de mistret si picioare de caprioara, la o adancime de 1,5 m. Cred ca acolo au fost aruncate probabil de la castel. Mai demult erau doar castelul, minele, cateva case si in rest padure”. De fapt, nobilii care s-au perindat prin castelul din Costiui cautau sare. Si aici au gasit sare ‘perfect transparenta, de cea mai buna calitate’.

‘Cati domni au fost aici pe zona, grofi sau ce erau, toti au dat numele unor galerii. Exista inca o galerie nesurpata cu numele Apaffi. Eu am fost in galeria asta, la 90 de metri dar nu pot descrie ce am vazut, cat e de frumos. Munti de sare stau in apa. Candva noi taiam sare de acolo pentru vite, dar batranul care pazea galeria a murit si ne-a furat cineva sculele. N-am mai intrat apoi si pentru ca incepuse sa putrezeasca colivia. Acum nu mai are nimeni curaj sa intre…’ ne mai spune ghidul nostru.

Se spune ca, prin 1800, in Costiui circula trenul care ducea sare. Sarea din Costiui ajungea intai in Sighet, unde era macinata, dupa care se incarca pe vapoare si era transportata pe Tisa, pe atunci navigabila, pana in Ungaria. De aici, sarea de Costiui ajungea peste tot in lume. Beciul detinutilor ‘Ghidul’ nostru precizeaza ca, imobilul avea un beci unde erau tinuti ocnasii. Nimeni nu mai stie insa unde se afla beciul respectiv: ‘Batranii mi-au povestit insa ca undeva in apropierea castelului este un beci unde erau tinuti ocnasii.

Se stie ca erau dusi prin beciul castelului in galerii. Detinutii nu ieseau deloc la suprafata. Din beci erau dusi pe sub castel in mina si inapoi. La intrarea in castel, exista o sala unde se spune ca era candva un fel de sala de rugaciune, o capela, pentru cei care intrau apoi in galerii. Dar numai pentru persoanele importante care intrau in mina. E plin de galerii sub castel’.

Vazand ca il privim cu mirare, ingrijitorul se grabeste sa ne ofere si argumente: ‘Noi am astupat intrarea in beci, am zidit-o prin ’86, sa nu intre copiii. Dar inainte de asta am intrat intr-o galerie vreo 4 – 5 metri dar n-am mai inaintat, ca se erau portiuni surpate. Nimeni nu stie pana unde duc galeriile si in ce directii. Exista inca o mica fereastra de la beci pe unde se vede cum coboara galeriile.

Intr-o parte se vad niste bolovani mari, care nu seamana cu restul, de aceea pot sa spun ca este posibil sa fie zidita intrarea dintr-o alta galerie’. Si, ca sa ne convinga, Szarvaszoi ne invita in spatele castelului, de unde ne arata fosta intrare in beci, acum la fel de bine zavorata ca si misterul nobililor de Costiui. Ne apropiem de poarta testand metoda ‘vanduta’ de Szarvaszoi si mai privim o data ‘fortareata’.

Se crede ca sarea ar fi fost exploatata la Costiui inca de pe timpul romanilor, cand acestia ar fi ridicat aici o fortareata denumita ‘castelum’, de unde provine si numele satului. La 1353, tinutul minelor de sare de la Costiui figureaza ca domeniu regal. Pe locul vechiului castel roman s-a zidit o alta fortareata capabila sa apere minele si minerii in caz de primejdii. In anul 1539 se iau masuri pentru repararea castelului, ca sa poata rezista eventualelor atacuri ale turcilor care erau in expansiune. Castelul a servit ca adapost si ca sediu al regiunii minelor.

Probabil ca in secolul al XVIII-lea, vechiul castel feudal a fost demolat, cladindu-se unul nou care mai pastreaza una sau doua incaperi din vechea constructie. In prezent, in cladire functioneaza o scoala. Cladirea este amplasata in apropierea bisericii romano catolice, pe o mica ridicatura. Are trei nivele (subsol, parter si etaj) cu trei intrari din care doua la fatada principala. Coridorul care adaposteste casa scarilor este boltit. Cladirea a suferit multe transformari, se pare ca numai subsolul si o singura camera sunt parti din vechiul castel.

Poze Castelul Apaffi din Rona de Sus

Sursa text: gazeta de maramures
Sursa foto: bacea anton