Locatie Castelul Somsics

Castelul Somsics se gaseste in satul Chendu, care este un sat din judetul Mures.

Despre Castelul Somsics

In Romania exista 169 de castele medievale declarate monumente istorice de catre Ministerul Culturii. Din acestea, doar in judetul Mures se gasesc 26. O bogatie impresionanta care atesta un trecut incarcat de istorie al meleagurilor noastre.

Si totusi, sunt extrem de putine castelele care se pot mandri cu o soarta cat de cat decenta. Cele mai multe din ele au un statut juridic incert. Revendicate atat de mostenitori, cat si de chiriasi, edificiile impresionante candva, au ajuns acum niste ruine, pe care e greu de crezut ca cineva se va mai apuca vreodata sa le refaca.
Este si cazul castelului din Chendu.

Revendicat de mostenitori, dorit cu ardoare de catre Asociatia Agricola din localitate si curtat din cand in cand de cate un investitor, care habar n-are cum se invart treburile pe la noi, este marul discordiei intr-un proces ce tine de ani buni. Pana una alta, castelul – conac se mai tine in picioare doar din pura intamplare, iar sperante de mai bine, nici ca exista.

S-ar zice ca la Chendu a ramas doar fantoma castelului, o cladire leproasa flancata de alta si mai amarata si de cateva tractoare ruginite. Asa au ramas de cand s-a sfarsit cu C.A.P.-ul. Cat despre istoria lui, prea putine carti amintesc vreo fraza. Chiar si localnicii par sa fi uitat cu desavarsire de el. Aceasta e soarta trista a castelului-fantoma Somsics.

Istoric Castelul Somsics

In vremurile de glorie, castelul era sufletul satului. Desi in prezent acesta este rupt de localitate, la o distanta apreciabila de ultima casa, pe vremuri era inima satului. Casele erau construite imprejurul lui, iar in locul in care se afla acum noul sat, erau terenurile agricole ale domeniului. Din vechea vatra a satului a mai ramas in picioare doar castelul Somsics, impreuna cu dependintele lui.

Borban Alkian a copilarit impreuna cu fetele contilor si dupa ce a crescut, a lucrat ca bucatareasa la conac. Isi aminteste cu mare drag de acele vremuri. ‘Au fost niste timpuri tare frumoase’ isi incepe ea povestea. ‘Eu eram de aceeasi varsta cu mezina contilor. Tin minte ca ea era o fata foarte zvapaiata. Cat era ziua de lunga, nu statea o clipa locului. Probabil pentru ca nu ne potriveam deloc, ne intelegeam atat de bine. Eu eram mai cuminte si foarte timida. Cu ea insa, nu-mi mergea. Trebuia sa fac toate nebuniile ce-i treceau prin cap. De dimineata pana seara alergam impreuna prin curtea conacului pana cadeam moarte de oboseala, iar seara ascultam la radio.

Mie mi se parea mare minune aparatul de radio si Maria, fata cea mare radea, tot timpul de mine. Imi zicea ca a inchis niste pitici in cutie. Cand am mai crescut m-am angajat bucatareasa si ma descurcam bine. Gateam pentru patru suflete cat pentru un sat intreg, iar ei abia daca se atingeau de mancare. Asa ca toti amaratii din sat se infruptau de la masa contilor. Asta-mi placea la ei, ca nu aveau fumuri de boieri. In preajma lor toata lumea se simtea bine. Cand era cate un bal in sat, cele doua fete de la castel erau nelipsite. Ela, in special, dansa cu toti baietii. Daca era cate unul mai timid, venea ea si-l invita la dans.’

Descriere Castelul Somsics

Desi destul de mic, conacul era deosebit de cochet. Nu constructia in sine impresiona, cat parcul din jur. Acesta era tot timpul plin de trandafiri: slabiciunea contesei. Aleile din jur abia se mai vedeau de multimea florilor. Pana si o fantana arteziana exista aici: ‘Era o feerie’, isi aminteste incantat Tibor bacsi. 12 hectare avea intreg parcul si in el se gaseau o sumedenie de arbori seculari, cu tulpinile groase de trei metri. Mai la vale erau grajdurile boieresti.

‘Erau vite aici, cate n-a avut C.A.P-ul niciodata. Si toate erau bine ingrijite si tesalate mai tot timpul. O asemenea randuiala nu vezi oriunde.’ Despre casa de langa castel, insa, mos Tibor se codeste sa zica ceva. Zambeste strengareste pe sub mustati si tace.

Se spune ca nobilul Somsics Tihoner, era mai tot timpul plecat in Ungaria cu treburi. Asa ca sotia lui si-a adus un fost militar, care sa-i aiba grija de gospodarie. I-a construit o casa, i-a dat cheile conacului pe mana si l-a declarat mai mare peste toti slujitorii. Gurile spurcate spun ca acesta era mult prea chipes pentru un simplu vatasel, iar contesa facuse carare intre castel si casa lui. ‘Capitanul era omul bun la toate’, concluzioneaza siret Tibor bacsi. ‘Oricum, contele nu era rau de paguba…’

Anul 1945 a adus cu el sfarsitul familiei Somsics in Chendu. De conte n-a mai auzit nimeni nimic, iar contesa Katalin Somsics, impreuna cu cele doua fete ale ei au fost alungate din castel, asa ca s-au mutat intr-o pivnita improvizata in Targu Mures. ‘Capitanul’ cel chipes a fost arestat si de atunci nu s-a mai stiut nimic de el.

La scurt timp dupa ce a fost parasit, castelul a fost devastat de satenii lacomi si practic, niciun lucru care putea fi luat nu a fost lasat. Distrugerea a fost desavarsita de armata rusa, care, in trecere spre Germania, a poposit pentru cateva zile aici. Arborii seculari din parc au fost doborati si intrebuintati pentru refacerea unui pod aruncat in aer de catre nemti.

Cativa ani mai tarziu, putinul ce a ramas nedistrus a incaput pe mainile C.A.P-ului. Edificiul stralucitor de pana acum a devenit o simpla magazie si asa a functionat ani de zile. Dupa revolutie, ruinele C.A.P-ului au fost preluate de catre Asociatia Agricola Tarnava. Dupa cativa ani de activitate chinuita, asociatia a intrat in ‘conservare’, iar cladirile intr-o stare oribila de degradare. Chiar si fara activitate, mai marii asociatiei sustin ca nu renunta la o palma de loc din ceea ce, considera ei, li se cuvine. In aceste conditii, demersurile de retrocedare catre mostenitorii de drept bat pasul pe loc prin instante.

Potrivit preotului reformat din localitate, procedura de retrocedare era simpla ca buna ziua: la primarie nu exista nici un proces verbal de nationalizare, prin urmare, domeniul nu a fost niciodata nationalizat cu acte in regula. Tot ce trebuia sa faca mostenitorii era un galop de sanatate la tribunal unde, dupa cateva proceduri formale, retrocedarea era infaptuita. Aici a intrat insa in scena Asociatia Agricola Tarnava, care a contestat vehement actiunea, in timp ce Fondul Silvic isi revendica sus si tare suprafetele din parc unde, potrivit angajatilor, au fost plantati puieti si deci, proprietatea le apartine. In tot acest timp, castelul care in alte tari ar fi mandria localnicilor si atractia turistilor zace in ‘conservare’, intr-o dureroasa fratie cu ploile si vantul. Aceasta este trista poveste a castelului Somsics din Chendu. Iar despre astfel de povesti, intr-un mod cu totul intamplator, cartile de istorie nu sufla nicio vorbulita.

Poze Castelul Somsics

Sursa text: ziarul de mures
Sursa foto: castel.granturi